MONOPRIL 20 mg

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9760/2017/01 Anexa 1 9761/2017/01 Prospect

     Prospect: Informaţii pentru utilizator 

MONOPRIL 10 mg comprimate MONOPRIL 20 mg comprimate Fosinopril sodic

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
• Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
• Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

1. Ce este Monopril şi pentru ce se utilizează

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Monopril

3. Cum să utilizaţi Monopril

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Monopril

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

7. Ce este Monopril şi pentru ce se utilizează

Monopril aparţine clasei de medicamente denumite inhibitori ai enzime de conversie a angiotensinei (IECA) care acţionează la nivelul inimii şi vaselor de sânge.

Monopril este indicat în tratamentul:

• tensiunii arteriale mari. Poate fi utilizat singur sau împreună cu alţi agenţi antihipertensivi (de exemplu diuretice tiazidice).

• insuficienței cardiace împreună cu un medicament diuretic. La aceşti pacienţi, fosinoprilul ameliorează simptomele şi toleranţa la efort, reduce severitatea insuficienței cardiace şi scade frecvenţa spitalizărilor pentru insuficiența cardiacă. Efectul benefic al fosinoprilului nu necesită utilizarea concomitentă de digoxină.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Monopril

Nu utilizaţi Monopril

• dacă sunteţi alergic la fosinopril, alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la 
  

oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

• dacă vă aflaţi în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină. 
  

• dacă  aveţi  diabet  zaharat  sau  insuficienţă  renală  şi  sunteţi  tratat  cu  medicamente  pentru  scăderea  
  

tensiunii arteriale care conţin aliskiren.

•   dacă ați utilizat sau utilizați în prezent sacubitril/valsartan, un medicament utilizat pentru tratarea unui 
  

tip de insuficiență cardiacă (cronică) de lungă durată la adulți, deoarece riscul de angioedem (umflare rapidă sub piele într-o zonă cum ar fi gâtul) este crescut.

Atenţionări şi precauţii Înainte să utilizaţi Monopril, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente pentru tr atarea tensiunii arteriale mari:

• un  blocant  al  receptorilor  angiotensinei  II  (BRA)  (cunoscuţi  şi  sub  denumirea  de  „sartani”,  de 
  

exemplu, valsartan, telmisartan, irbesartan), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat.

• aliskiren. 
  

Dacă utilizați următoarele medicamente, riscul de angioedem (umflare rapidă a ţesuturilor de sub piele, în zone cum este interiorul gâtului) este crescut:

• racecadotril, un medicament utilizat pentru tratarea diareii;
• medicamente utilizate pentru a preveni respingerea transplantului de organ și pentru cancer (de exemplu, temsirolimus, sirolimus, everolimus).
• vildagliptin, un medicament utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.

Vezi şi informaţiile de la punctul „Nu utilizaţi Monopril”.

Funcţie renală afectată La pacienţii cu tensiune arterială mare cu stenoză de arteră renală uni- sau bilaterală, pe durata tratamentului cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate apărea creşterea uremiei şi a creatininemiei. Aceste creşteri sunt de obicei reversibile în momentul întreruperii tratamentului. La pacienţii respectivi trebuie urmărită funcţia renală în primele săptămâni de tratament.

Unii pacienţi cu tensiune arterială mare fără afecţiuni vasculare renale preexistente aparente, pot înregistra creştere a uremiei şi a creatininemiei, de obicei minoră sau tranzitorie, la administrarea fosinoprilului în asociere cu un diuretic. Efectul apare mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozei de Monopril.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă a căror funcţie renală poate depinde de sistemul renină – angiotensină – aldosteron, tratamentul cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate fi urmat de oligurie şi/sau azotemie progresivă şi, rar, de insuficienţă renală acută şi /sau deces.

Funcţie hepatică afectată Pacienţii cu funcţie hepatică alterată pot dezvolta concentraţii plasmatice crescute de fosinopril. Într-un studiu la pacienţi cu ciroză biliară sau alcoolică, clearanace-ul total al fosinoprilului a fost scăzut, iar ASC a fost aproximativ dublă.

Insuficienţă hepatică Rar, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au fost asociaţi cu un sindrom care începe cu icter colestatic şi progresează spre necroză hepatică rapidă şi (uneori) deces. Nu se cunoaşte mecanismul acestui sindrom. Pacienţii care primesc inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi care fac icter sau înregistrează niveluri ridicate ale enzimelor hepatice trebuie să întrerupă inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei şi să primească tratament medical adecvat.

Hiperpotasemie S-au constatat creşteri ale potasiului plasmatic la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv fosinopril. Printre pacienţii cu risc de a face hiperpotasemie se număra cei cu insuficienţa renală, diabet zaharat şi cei care utilizează în acelaşi timp diuretice care economisc potasiul, suplimente de potasiu, substituenţi de sare de potasiu sau alte medicamente care determină creşteri ale potasiului seric (de exemplu, heparină).

Tuse Tusea a fost raportată la utilizarea de IECA inclusiv fosinopril. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea terapiei. Tusea indusă de utilizarea IECA trebuie luată în considerare ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţii chirurgicale/anestezie La pacienţii care trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală sau la care se utilizează în timpul anesteziei agenţi hipotensori, fosinoprilul poate amplifica răspunsul hipotensiv.

Sarcină Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.

Reacţii anafilactoide şi reacţii posibil înrudite Probabil pentru că inhibitorii enzimei de conversie sunt esenţiali pentru degradarea endogenă a bradikininei, pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv fosinopril, sunt supuşi la o varietate de efecte adverse, de la relativ uşoare, cum este tusea, la reacţii adverse grave, cum sunt următoarele:

Edem angioneurotic al capului şi gâtului Angioedemul care implică extremităţile, faţa, buzele, membranele mucoase, limba, glota şi laringele, a fost observat la pacienţii trataţi cu IECA, inclusiv fosinopril. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, poate apărea obstrucţia căilor respiratorii care poate fi fatală. Terapia de urgenţă care include, dar nu neapărat numai administrarea subcutanată de soluţie de epinefrină 1:1000, trebuie instituită imediat. Umflarea feţei, a mucoaselor cavităţii bucale, a buzelor şi extremităţilor au fost de obicei rezolvate prin întreruperea fosinoprilului; câteva cazuri au necesitat terapie medicală.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii trataţi cu IECA. Aceşti pacienţi s-au prezentat cu dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în câteva cazuri nu au existat antecedente de angioedem facial, iar nivelele esterazei C-1 au fost normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri care au inclus examen CT sau examen ecografic, sau prin chirurgie, iar simptomele au fost rezolvate după oprirea IECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticarea diferenţiată a pacienţilor sub tratament cu IECA care se prezintă cu durere abdominală.

Reacţii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare Doi pacienţi aflaţi sub tratament de desensibilizare faţă de veninul de hymenoptera, în timp ce erau trataţi cu un alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, enalapril, au suferit reacţii anafilactoide potenţial letale. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost evitate atunci când IECA a fost temporar oprit, dar au reapărut după reintroducerea accidentală. De aceea, se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu IECA aflaţi sub tratament de desensibilizare.

Reacţii anafilactoide în timpul hemodializei cu membrane cu flux crescut sau aferezei lipoproteinelor La pacienţii hemodializaţi cu membrane de dializă cu flux crescut, aflaţi sub terapie cu un IECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. De asemenea, reacţiile anafilactoide au fost raportate la pacienţii sub afereză a lipoproteinelor cu densitate mică cu absorbţie pe dextran sulfat. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unui tip diferit de membrană de dializă sau o altă clasă de medicamente.

Neutropenie/Agranulocitoză Rar s-a raportat ca inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei să determine agranulocitoză şi deprimare medulară; acestea au apărut mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală, mai ales în cazul în care aceşti pacienţi au o boală colagen-vasculară cum este lupus eritematos sistemic sau sclerodermie. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea hemoleucogramei.

Hipotensiune arterială Monopril a fost rar asociat cu hipotensiune la pacienţii cu tensiune arterială mare necomplicată. Ca şi alţi IECA, tensiunea arterială mică simptomatică apare foarte probabil la pacienţii cu depleţie de sare/volum cum sunt cei trataţi cu medicamente diuretice şi/sau cei cu un regim desodat sau cei care efectuează dializă. Depleţia de volum şi/sau sare trebuie corectată înaintea începerii terapiei cu fosinopril. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este o contraindicaţie pentru următoarele doze care pot fi administrate fără dificultate după reaprovizionarea de sare şi sau volum. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, terapia cu IECA poate determina tensiune arterială mică excesivă, care poate fi asociată cu oligurie sau azotemie şi rar cu insuficienţă renală acută şi deces.

La astfel de pacienţi, tratamentul cu Monopril trebuie început sub stricta supraveghere medicală; pacienţii trebuie urmăriţi atent în primele două săptămâni de tratament şi ori de câte ori se creşte doza de fosinopril sau de medicament diuretic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de medicament diuretic la pacienţii cu tensiune arterială normală sau scăzută care au urmat un tratament sever cu diuretice sau care sunt hiponatremici.

Tensiunea arterială mică nu este un motiv de întrerupere a tratamentului cu fosinopril. O oarecare scădere a tensiunii arteriale sistemice este o observaţie frecventă şi dorită la începerea tratamentului cu Monopril în insuficienţa cardiacă. Această scădere are cea mai mare amploare în prima fază a tratamentului; acest efect se stabilizează într-o săptămână sau două şi, în general, revine la nivelul dinaintea tratamentului fără o reducere a eficacităţii terapeutice.

Morbiditate şi mortalitate fetală/neonatală Atunci când se utilizeaza în perioada sarcinii, IECA pot determina la făt leziuni şi chiar deces. În cazul femeilor care au rămas gravide, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt imediat.

Utilizarea IECA în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină a fost asociată cu leziuni fetale şi neonatale, incluzând tensiune arterială mică, hipoplazie craniană fetală, anurie, insuficienţă renală reversibilă sau ireversibilă, şi deces. De asemenea, a fost raportat oligohidramnios, care rezultă probabil din scăderea funcţiei renale; oligohidramnios a fost asociat cu contractarea membrelor fătului, deformări craniofaciale şi dezvoltare hipoplastică a plămânilor. Au fost raportate, de asemenea, prematuritate, creştere intrauterină întârziată şi canal arterial persistent. Mai recent, au fost raportate prematuritate, canal arterial persistent şi alte malformaţii cardiace structurale, ca şi malformaţii neurologice, după expunerea limitată în primul trimestru de sarcină. Atunci când pacientele rămân gravide, medicul trebuie să întrerupă utilizarea tratamentului cu fosinopril sodic cât mai curând posibil.

Rar (probabil mai puţin de o sarcină dintr-o mie), nu s-au găsit inhibitori ECA alternativi. În aceste cazuri rare, mamele trebuie prevenite asupra riscului pentru făt şi trebuie efectuate o serie de examinări cu ultrasunete pentru a evalua mediul intraamniotic. Dacă se observă oligohidramnios, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt, cu excepţia cazului în care se consideră că salvează viaţa mamei. Testarea contracţiilor (Contraction stress testing CST), un test non-stress (NST) sau un profil biofizic (BPP) pot fi potrivite, depinzând de săptămâna de sarcină. Pacientele şi medicii trebuie să fie conştienţi, totuşi, că oligohidramnios poate să nu apară până ce fătul nu a suferit leziuni ireversibile. Copii cu antecedente de expunere la inhibitori ECA în perioada uterină, trebuie atent monitorizaţi pentru tensiune arterială mică, oligurie şi hiperkaliemie. Dacă apare oliguria, atenţia trebuie îndreptată pentru susţinerea tensiunii arteriale şi perfuzie renală. Transfuzia sau dializa pot fi necesare ca mijloace pentru reversia tensiunii arteriale mici, şi/sau tratamentul tulburării funcţiei renale. Fosinoprilul este slab dializat prin hemodializă sau dializă peritoneală. Nu există experienţă cu proceduri pentru îndepărtarea fosinoprilului la nou-născut.

Atunci când fosinoprilul a fost administrat la femele gestante de şobolan în doze de 80 - 250 ori (mg/kg) doza maximă recomandată la om, s-au observat printre pui, 3 malformaţii orofaciale asemănătoare şi un pui cu situs inversus. La femelele gestante de iepuri, nu au fost observate efecte teratogene ale fosinoprilului în studii la doze de până la 25 ori (mg/kg) doza maximă recomandată la om.

Monopril împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Medicul dumneavoastră ar putea avea nevoie să vă modifice doza şi/sau să ia alte măsuri de precauţie dacă utilizaţi un blocant al receptorilor de angiotensină II (BRA) sau aliskiren (a se vedea, de asemenea, informaţii la secţiunile "Nu utilizaţi Monopril" şi "Atenţionări şi precauţii"). Este deosebit de important ca medicul dumneavoastră să ştie dacă urmaţi deja un tratament cu oricare dintre următoarele medicamente:

Antiacizi - Antiacizii (de exemplu, hidroxidul de aluminiu, hidroxidul de magneziu şi simeticona) pot scădea absorbţia Monopril. De aceea, dacă este indicată administrarea în acelaşi timp, administrarea trebuie să se facă la un interval de 2 ore.

Litiu - La pacienţii cărora li se administrează IECA în acelaşi timp cu litiu, au fost raportate nivele plasmatice crescute de litiu şi risc de toxicitate cu litiu. Monopril şi litiu trebuie coadministrate cu precauţie şi se recomandă frecvent monitorizarea nivelurilor plasmatice de litiu.

Inhibitori ai sintezei de prostaglandine endogene - S-a raportat că indometacinul poate reduce efectul antihipertensiv al altor IECA, în special în cazul tensiunii arteriale mari cu renină scăzută. Alţi agenţi antiinflamatori nesteroidieni (de exemplu, acid acetilsalicilic) şi inhibitori selectivi COX-2 pot avea un efect asemănător. La pacienţii care sunt în vârstă, cu depleţie de volum (inclusiv cei în tratament cu medicamente diuretice), sau cu funcţie renală compromisă, administrarea în acelaşi timp de AINS, inclusiv inhibitori selectivi COX- 2, cu inhibitori ai ECA, inclusiv fosinopril, poate duce la deteriorarea funcţiei renale, inclusiv posibilă insuficienţă renală acută. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale la pacienţii trataţi cu fosinopril şi AINS.

Diuretice- Pacienţii aflaţi sub tratament diuretic şi în mod special cei la care s-a instituit tratament diuretic recent, precum şi cei cu dietă restrictivă severă de sare sau cei care efectuează dializă, pot experimenta ocazional o reducere precipitată a tensiunii arteriale în prima oră după administrarea primei doze de Monopril.

Medicamente care sunt utilizate cel mai adesea pentru a evita respingerea organelor transplantate (sirolimus, everolimus și alte medicamente care aparțin clasei inhibitorilor mTOR). Vezi pct. „Atenționări și precauții”.

Suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul și alte medicamente care pot crește cantitatea de potasiu din sânge (de exemplu, trimetoprim și cotrimoxazol pentru infecțiile cauzate de bacterii, ciclosporină, un medicament imunosupresor utilizat pentru a preveni respingerea transplantului de organe; și heparină, un medicament utilizat pentru a subţia sângele cu scopul de a preveni formarea de cheaguri).

Alţi agenţi - Biodisponibilitatea fosinoprilului nelegat nu este modificată de coadministrarea fosinoprilului cu acid acetilsalicilic, clortalidonă, cimetidină, digoxină, hidroclorotiazidă, metoclopramid, nifedipin, propanolol, propantelină sau warfarină.

Alte interacţiuni: Interacţiuni cu testele de laborator - Fosinoprilul poate determina o scădere falsă a concentraţiei plasmatice de digoxină la proba care foloseşte metoda absorbţiei de carbon. Se pot folosi alte metode de determinare a concentraţiei plasmatice de digoxină. Terapia cu Monopril trebu ie întreruptă cu câteva zile înainte de efectuarea testelor pentru funcţia paratiroidei.

Sarcina şi alăptarea Sarcina În studiile efectuate la animale fosinoprilul a determinat efecte fetotoxice la doze toxice materne. Nu sunt disponibile studii epidemiologice adecvate. În cazul administrării IECA în ultimele două trimestre de sarcină s-au raportat oligohidramnios, tensiune arterială mică neo-natală și/sau anurie. Au fost raportate câteva cazuri de anomalii de calotă craniană după administrarea pe toată durata sarcinii. Ca urmare, administrarea fosinoprilului este contraindicată în trimestrele II și III de sarcină. Descoperirea unei sarcini în timpul tratamentului nu justifică întreruperea sarcinii. Totuși, este necesară supravegherea calotei craniene prin ecografie. Descoperirea unei sarcini în timpul tratamentului impune modificarea tratamentului pe toată durata sarcinii. Monopril va fi imediat întrerupt în momentul diagnosticării unei sarcini.

Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată.

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament pentru scăderea tensiunii arteriale mari alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scădere a funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, tensiune arterială mică, hiperpotasemie). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou- născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării tensiunii arteriale mici.

Alăptarea Fosinoprilul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu Monopril.

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Monopril în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Monopril şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Datorită reacţiilor adverse care pot să apară, poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Monopril conţine lactoză Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament. Pacienţii care au intoleranţă la acest tip de zahăr nu trebuie să utilizeze fosinopril. Monopril conţine sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

3. Cum să utilizaţi Monopril

Utilizaţi întotdeauna acest meducament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza trebuie individualizată.

Adulţi Tensiune arterială mare: Începerea tratamentului necesită luarea în considerare a tratamentului recent cu medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, stadiul tensiunii arteriale mari, restricţia aportului de sare şi/sau lichide şi alte situaţii clinice. Dacă este posibil într erupeţi tratamentul medicamentos pentru scăderea tensiunii arteriale mari al pacientului, administrat anterior pentru câteva zile înaintea începerii tratamentului cu Monopril. Doza de început recomandată este de 10 mg fosinopril sodic, o dată pe zi. Aceasta se va ajusta în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Doza recomandată variază între 10-40 mg o dată pe zi. Dacă tensiunea arterială nu este controlată adecvat doar cu Monopril, poate fi adăugat un medicament diuretic.

Dacă tratamentul cu Monopril este început la un pacient care primeşte deja un medicament diuretic, terapia trebuie începută sub supraveghere medicală atentă timp de câteva ore şi până în momentul stabilizării tensiunii arteriale. Pentru a reduce probabilitatea tensiunii arteriale mici, medicamentul diuretic trebuie întrerupt cu două-trei zile înaintea începerii tratamentului cu Monopril.

Insuficienţă cardiacă: Doza de început recomandată este 10 mg fosinopril sodic o dată pe zi. Tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală atentă. Dacă doza iniţială de Monopril este bine tolerată, ulterior poate fi crescută la intervale de o săptămână, gradat până la 40 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul clinic. Apariţia tensiunii arteriale mici după doza iniţială nu exclude creşterea graduală, atentă, a dozei de Monopril, urmărind controlul eficace al tensiunii arteriale mici.

Monopril trebuie administrat în asociere cu un medicament diuretic.

Copii La copii nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării fosinoprilului sodic.

Vârstnici În studiile clinice, printre pacienţii cărora li s-a administrat fosinopril, în general nu au fost observate diferenţe în eficacitate sau siguranţă între pacienţii în vârstă (65 ani sau peste) şi pacienţii tineri; totuşi o sensibilitate mai mare la anumiţi pacienţi vârstnici nu poate fi exclusă.

Insuficienţă renală Datorită celor două căi de excreţie ale fosinoprilului nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală afectată.

Insuficienţă hepatică Datorită celor două căi de excreţie ale fosinoprilului nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie hepatică afectată.

Dacă utilizaţi mai mult Monopril decât trebuie Nu sunt disponibile informaţii speciale privind supradozajul cu Monopril. Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susţinere a funcţiilor vitale. Tratamentul cu Monopril trebuie întrerupt și pacienţii atent monitorizaţi. Măsurile terapeutice recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau lavaj gastric, echilibrarea hidro- electrolitică și corectarea tensiunii arteriale mici. Fosinoprilul se elimină în cantităţi mici prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Dacă uitaţi să utilizaţi Monopril Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Monopril Nu încetaţi să utilizaţi Monopril, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. Dacă încetaţi să utilizaţi Monopril, tensiunea arterială vă poate creşte şi vă poate afecta funcţia inimii şi rinichilor.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Evaluarea siguranţei Monopril a fost efectuată la peste 2100 de cazuri de tensiune arterială mare şi insuficienţă cardiacă, incluzând 400 de pacienţi trataţi timp de un an sau mai mult. Reacţiile adverse la pacienţii trataţi cu Monopril au fost în general uşoare şi trecătoare. Studii în tensiunea arterială mare: În studiile clinice placebo controlate (633 de pacienţi trataţi cu fosinipril), durata obişnuită a tratamentului a fost de două-trei luni. Întreruperea tratamentului ca urmare a unor evenimente adverse clinice sau de laborator a fost de 3,3% la pacienţii trataţi cu fosinopril şi de 1,2% la pacienţii trataţi cu placebo.

În studiile clinice cu Monopril, incidenţa evenimentelor adverse la vârstnici ( 65 ani) a fost asemănătoare cu cea la pacienţii tineri.

Reacţiile adverse clinice şi întreruperile probabil sau posibil legate de tratament, care au apărut la cel puţin 1% din pacienţii trataţi numai cu Monopril în studiile controlate placebo, sunt prezentate în coloanele A şi B din tabelul de mai jos. Coloanele C şi D conţin incidenţele corespunzătoare pentru reacţiile adverse considerate probabil sau posibil legate de terapie. Niciuna din aceste reacţiile adverse nu a fost observat semnificativ mai frecvent la pacienţii trataţi cu Monopril decât la pacienţii trataţi cu placebo.

Evenimente adverse clinice* din studiile placebo controlate cuprinzând pacienţi cu tensiune arterială mare

Incidenţa indiferent de atribuire (întrerupere) Incidenţa atribuită terapiei Clasificare pe sisteme şi organe/eveniment Fosinopril n=633 (A) Placebo n=172 (B) Fosinopril n=633 (C) Placebo n=172 (D) Generale Oboseală Durere în piept Edem Infecţie virală Durere

4,1 (0,6) 1,9 (0,3) 1,6 (0,0) 1,3 (0,2) 1,1 (0,0)

2,9 1,2 2,4 0,6 0,6

1,6 0,3 0,4 0,0 0,2

1,2 0,6 0,0 0,0 0,0 Tulburări cardiovasculare Tulburări ale frecvenţei bătăilor inimii/palpitaţii

1,8 (0,2)

1,2

1,0

0,0 Tulburări dermatologice Erupţii la nivelul pielii

2,2 (0,0)

0,0

0,7

0,0 Tulburări gastrointestinale Greaţă/vărsături Diaree Durere abdominală Arsuri la stomac

4,3 (0,5) 4,1 (0,5) 2,0 (0,3) 1,9 (0,0)

2,9 2,9 2,4 0,6

1,3 1,6 1,1 0,8

0,6 1,7 0,6 0,0 Tulburări musculoscheletice/ ţesut conjunctiv Durere musculo-scheletală Mialgie

6,0 (0,2) 2,8 (0,2)

3,5 1,8

0,9 0,7

0,0 0,6 Tulburări ale sistemului nervos Durere de cap Ameţeală Modificare a dispoziţiei afective** Parestezie Tulburări de somn

8,4 (0,9) 3,8 (0,0) 2,7 (0,7) 1,6 (0,0) 1,4 (0,2)

11,0 1,2 1,8 (1,2) 0,0 0,6

3,5 1,6 1,0 0,6 0,2

3,5 0,0 1,2 0,0 0,6 Tulburări respiratorii Tuse Anomalii ale sinusurilor Infecţii ale tractului respirator superior Rinită Faringită

7,1 (0,2) 4,6 (0,0) 4,1 (0,0) 3,8 (0,0) 3,9 (0,2)

3,5 2,9 4,7 2,9 1,7

1,6 0,0 0,0 0,2 0,5

0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Tulburări ale simţurilor speciale Tulburări la nivelul ochiului, alte

1,6 (0,0)

1,2

0,0

0,6 tulburări Alterare a gustului Tulburări de vedere

1,6 (0,0) 1,0 (0,0)

0,0 1,2

1,6 0,5

0,0 0,0 Tulburări urogenitale Micţiune anormală*** Disfuncţii sexuale

1,3 (0,0) 1,7 (0,4)

1,2 1,2 (0,6)

0,5 1,2

0,0 1,2

• Nu există diferenţe semnificative între grupul tratat cu Monopril şi cel cu placebo. ** Include reacţii la stres şi nervozitate. *** Include modificări ale frecvenţei de urinare, poliurie şi oligurie.

Alte reacţii adverse clinice raportate pentru fosinopril şi alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sunt enumerate în continuare, în funcţie de organe şi sisteme:

Generale: Slăbiciune, febră, hiperhidroză, echimoze. Cardiovasculare: Stop cardiac, angină pectorală/infarct miocardic, accident vascular cerebral, crize hipertensive, tahicardie, îmbujorare, boală vasculară periferică. Tensiune arterială mare, tensiune arterială mică ortostatică şi sincopă s-au produs la 0,1; 1,5 şi, respectiv, 0,2% din pacienţii trataţi cu fosinopril. Tensiunea arterială mică sau sincopa au determinat întreruperea terapiei la 0,3% din pacienţi. Dermatologice: Mâncărime, dermatită, urticarie. Endocrine/metabolice: Gută. Gastrointestinale: Sângerări, pancreatită, hepatită, edem al limbii, disfagie, leziuni bucale, distensie abdominală, modificări de apetit alimentar/greutate, constipaţie, flatulenţă, gură uscată. Hematologice: Limfadenopatie. Musculo-scheletale: Artrită. Neurologice/psihiatrice: Tulburări de echilibru, tulburări de memorie, somnolenţă, confuzie. Respiratorii: Dispnee, bronhospasm, pneumonie, congestie pulmonară, laringită/răguşeală, epistaxis. Un complex de simptome cum sunt tuse, bronhospasm şi eozinofilie a fost observat la doi pacienţi trataţi cu fosinopril. Organe de simţ: Acufene, dureri de urechi. Urogenitale: Insuficienţă renală, afecţiuni ale prostatei. Modificări ale testelor de laborator: Hiperkaliemie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie şi creştere a nivelurilor plasmatice ale transaminazelor, LDH-ului, fosfatazei alcaline şi bilirubinei.

Studii în insuficienţa cardiacă: În studiile clinice controlate cu placebo cu durata de 3-6 luni, rata întreruperilor datorate unor reacţii adverse clinice sau de laborator, cu excepţia insuficienţei cardiace, a fost de 8,0% şi de 7,5% la pacienţii trataţi cu fosinopril şi, respectiv, placebo.

Incidenţa reacţiilor adverse la vârstnici (cu vârsta  65 ani) a fost similară cu cea la pacienţii tineri.

Reacţiile adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau în relaţie incertă de cauzalitate cu tratamentul, care au apărut la cel puțin 1% din pacienţii trataţi cu fosinopril în studiile placebo controlate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Reacţiile adverse* în studiile placebo- controlate pentru insuficienţa cardiacă Fosinopril (N = 361) Incidenţa (%) (Întrerupere) Placebo (N =373) Incidenţa (%) (Întrerupere) Ameţeală 11,9 (0,6) 5,4 (0,3) Tuse 9,7 ( 0,8)5,1 (0,0) Tensiune arterială mică 4,4 (0,8) 0,8 (0,0) Greaţă /vărsături 2,2 (0,6)1,6 (0,3) Diaree 2,2 (0,0) 1,3 (0,0) Dureri toracice (necardiace) 2,2 (0,0)1,6 (0,0) Tensiune arterială mică ortostatică 1,9 (0,0) 0,8 (0,0) Palpitaţii 1,4 (0,3)0,8 (0,0) Erupţii 1,4 (0,3) 2,1 (0,3) Slăbiciune 1,4 (0,3) 0,5 (0,0) An gină pectorală1,1 (0,3)1,1 (0,0)

• Nu există diferenţe semnificative între grupurile de tratament cu fosinopril şi placebo.

Alte reacţii adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau în relaţie incertă de cauzalitate cu tratamentul, care au apărut într-un procent de 0,4 % la 1,0% din pacienţii (cu excepţia celor menţionate) trataţi cu fosinopril în studii clinice controlate (N = 516) şi, mai puţin frecvent, evenimente semnificative clinic, enumerate în continuare, în funcţie de organe şi sisteme ale corpului, sunt:

Generale: Febră, creştere în greutate, hiperhidroză. Cardiovasculare: Moarte subită, stop cardiorespirator, şoc (0,2%), tulburări ale frecvenţei bătăilor inimii, edeme periferice, tensiune arterială mare, sincopă, tulburări de conducere. Dermatologice: Mâncărimi. Endocrine /metabolice: Gută, disfuncţii sexuale. Gastrointestinale: Scădere a apetitului alimentar, gură uscată, constipaţie, flatulenţă. Imunologice: Angioedem (0,2%). Musculo-scheletale: Mialgie, slăbiciune a extremităţilor. Neurologice/psihiatrice: Accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu (AIT), depresie, parestezii, vertij, modificări de comportament, tremor. Respiratorii: Rinită, sinuzită, traheo-bronşită, dureri toracice pleurale. Organe de simţ: Tulburări de vedere, tulburări de gust. Urogenitale: Tulburări de micţiune.

Foarte frecvente care afectează mai mult de 1 pacient din 10 Frecvente care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi Mai puţin frecvente care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi Rare care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi Foarte rare care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Frecvente: Ameţeală, durere de cap, tensiune arterială mică, tensiune arterială mare ortostatică, tahicardie, tuse, greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală, dispepsie, disgeuzie, erupţii trecătoare pe piele, angioedem, dermatită, oboseală, dureri în piept, edem, astenie, creştere a fosfatazei alkaline, a bilirubinei, a LDHului, a transaminazelor.

Mai puţin frecvente: Gută, fluctuaţii de greutate, apetit alimentar scăzut, hiperkaliemie, depresie, comportament anormal, stări de confuzie, sincopă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu, tremor, tulburări de echilibru, somnolenţă, parestezie, tulburări de gust, tulburări la nivelul ochiului, tulburări de vedere, acufene, vertij, dureri otice, şoc, tensiune arterială mare, ischemie tranzitorie, dispnee, disfonie, sinuzită, dureri pleurale, rinită, traheobronşită, constipaţie, flatulenţă, gură uscată, disgeuzie, hiperhidroză, mâncărimi, urticarie, durere musculoscheletică, mialgie, insuficienţă renală, disfuncţii sexuale, edem periferic, durere toracică, febră, moarte subită, creştere în greutate.

Rare: limfadenopatie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie, trombocitopenie, disfazie, tulburări de memorie, boală vasculară periferică, hemoragie, eritem facial trecător, bronhospasm, epistaxis, pneumonie, congestie pulmonară, leziuni bucale, pancreatită, edem al limbii, distensie abdominală, disfagie, hepatită, echimoză, artrită afecţiuni ale prostatei, uşoară creştere a hemoglobinei.

Cu frecvenţă necunoscută: stop cardiac, infarct miocardic, stop cardio-respirator, tulburări de conducere, aritmii, palpitaţii, angină pectorală.

Incidenţa reacţiilor adverse la vârstnici ( 65 ani) a fost asemănătoare cu cea la pacienţii tineri.

Un complex de simptome ce cuprinde tuse, bronhospasm şi eozinofilie s-a observat la doi pacienţi trataţi cu fosinopril. Datele legate de siguranţă în ceea ce priveşte utilizarea de fosinopril la copii sunt încă limitate. Nu s-au studiat efectele pe termen lung în perioada de creştere, pubertate sau în dezvoltarea generală, pentru Monopril.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478-RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: [email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează Monopril

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A nu se păstra la temperaturi peste 25 C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Monopril Monopril 10 mg Un comprimat conţine fosinopril sodic 10 mg şi excipienţi: stearil fumarat de sodiu, crospovidonă XL-10, lactoză, povidonă K-30, celuloză microcristalină.

Monopril 20 mg Un comprimat conţine fosinopril sodic 20 mg şi excipienţi: stearil fumarat de sodiu, crospovidonă XL-10, lactoză, povidonă K-30, celuloză microcristalină.

Cum arată Monopril şi conţinutul ambalajului Monopril 10 mg se prezintă sub formă de comprimate de culoare albă până la aproape albă, biconvexe, de formă romboidală (în formă de diamant), cu margini plate, ştanţate cu „158” pe una din feţe şi cu un model tip stea pe cealaltă faţă.

Monopril 20 mg se prezintă sub formă de comprimate de culoare albă până la aproape albă, rotunde, ştanţate cu „609” pe una din feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Cutie cu 2 blistere a câte 14 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă BAUSCH HEALTH IRELAND LIMITED 3013 Lake Drive, Citywest Business Campus, Dublin 24, D24PPT3, Irlanda

Fabricantul ICN POLFA RZESZÓW S.A. 2 Przemysłowa Street, 35 - 959 Rzeszów, Polonia

Acest prospect a fost revizuit în aprilie 2021.

Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/