IG VENA 10g/200ml

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5142/2012/01 Anexa 1 5143/2012/01 5144/2012/01 Prospect

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

IG VENA 2,5 g/50 ml soluţie perfuzabilă IG VENA 5 g/100 ml soluţie perfuzabilă IG VENA 10 g/200 ml soluţie perfuzabilă Imunoglobulină umană normală (IgIV) pentru administrare intravenoasă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

• Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

• Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

1. Ce este IG VENA şi pentru ce se utilizează

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi IG VENA

3. Cum să utilizaţi IG VENA

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează IG VENA

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

7. Ce este IG VENA şi pentru ce se utilizează

IG VENA este o imunoglobulină umană normală pentru administrare intravenoasă. Imunoglobulinele sunt anticorpi umani prezenţi în sânge. IG VENA este utilizat pentru:

Tratamentul adulţilor, copiilor şi adolescenţilor (0-18 ani) care nu au o cantitate suficientă de anticorpi (terapie de substituţie) în următoarele cazuri:

1. Pacienţi cu deficit din naştere al producerii de anticorpi (sindroame de imunodeficienţă primară).

2. Pacienţi cu boli (cancer) de sânge (leucemie limfocitară cronică) care determină blocarea producerii de anticorpi (hipogamaglobulinemie) şi infecţii bacteriene recurente atunci când tratamentul preventiv cu antibiotice a eşuat.

3. Pacienţi cu o formă de cancer al măduvei osoase (mielom multiplu) care duce la reducea producerii de anticorpi (hipogamaglobulinemie) cu infecţii bacteriene recurente, care nu au răspuns la administrarea unui vaccin împotriva bacteriilor pneumococice.

4. Pacienţi care prezintă producere redusă de anticorpi (hipogamaglobulinemie), după un transplant de celule stem hematopoietice alogene (TCSH) (care nu provin de la aceeași persoană).

5. Boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene repetate. Tratamentul adulţilor, copiilor şi adolescenţilor (0-18 ani) cu anumite afecţiuni inflamatorii (imunomodulare) în următoarele situații:

6. Pacienţi cu număr insuficient de trombocite (trombocitopenie imună primară, PTI), și care prezintă un risc crescut de sângerare sau înainte de efectuarea de intervenţii chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite.

7. Pacienţi cu sindromul Guillain Barré. Acesta este o afecţiune acută caracterizată prin inflamaţia nervilor periferici care determină oboseală musculară severă, în principal la nivelul picioarelor şi membrelor superioare.

8. Pacienţi cu polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC). Această boală cronică este o tulburare rară a nervilor periferici caracterizată prin creșterea progresivă a slăbiciunii musculare la nivelul picioarelor și, în mai mică măsură, la nivelul brațelor.

9. Pacienţi cu boala Kawasaki. Aceasta este o afecţiune acută întâlnită îndeosebi la copiii mici, caracterizată printr-o inflamaţie a vaselor de sânge din întreg organismul.

10. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi IG VENA

Nu utilizaţi IG VENA

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la imunoglobulinele umane sau la oricare dintre celelalte 
  

componente ale IG VENA.

• dacă aveţi în sânge anticorpi împotriva imunoglobulinelor IgA. Această situaţie se întâlneşte foarte rar şi poate surveni dacă nu aveţi o cantitate suficientă de imunoglobuline de tip IgA în sânge.

Atenţionări şi precauţii Medicul dumneavoastră sau personalul medical vă vor urmării îndeaproape şi vă vor supraveghea atent în timpul perfuziei cu IG VENA pentru a fi siguri că nu suferiţi reacţii. Anumite reacţii adverse pot interveni mai frecvent:

• în cazul unui debit crescut de perfuzare;

• dacă aveţi o boală implicând cantităţi reduse de imunoglobulină în sânge (hipo- sau agamaglobulinemie cu sau fără deficit de IgA);

• dacă luaţi imunoglobulină umană normală pentru prima oară;

• în cazuri rare când este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară. • În aceste condiţii, imunoglobulinele pot creşte riscul de infarct cardiac, accident vascular cerebral, embolism pulmonar sau tromboză venoasă profundă, deoarece măresc vâscozitatea sângelui. De aceea, medicul dumneavoastră va avea o grijă deosebită în următoarele circumstanţe:

• sunteţi supraponderal,

• sunteţi în vârstă,

• aveţi diabet zaharat,

• aveţi tensiunea arterială crescută (hipertensiune),

• volumul dumneavoastră sanguin este prea mic (hipovolemie),

• aveţi sau aţi avut deja probleme cu vasele de sânge (boli vasculare),

• manifestaţi o tendinţă crescută de coagulare a sângelui (tulburări trombofilice dobândite sau moştenite),

• suferiţi de episoade trombotice,

• suferiţi de o boală care determină îngroşarea sângelui (vâscozitate),

• aţi fost imobilizat la pat pentru o perioadă mai îndelungată,

• aveţi sau aţi avut deja probleme cu rinichii sau folosiţi medicamente care pot afecta rinichii (medicamente nefrotice), dacă s-au raportat cazuri de insuficienţa renală acută. În cazul insuficienţei renale, medicul dumneavoastră va lua în considerare întreruperea tratamentului.

 Puteţi fi alergic (hipersensibil) la imunoglobuline (anticorpi) fără să ştiţi. Acest fapt poate surveni chiar dacă aţi mai utilizat înainte imunoglobuline umane şi le-aţi tolerat. Se poate întâmpla îndeosebi dacă nu aveţi o cantitate suficientă de imunoglobuline de tip IgA în sânge (deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA). În aceste cazuri rare pot apărea reacţii alergice (hipersensibilitate) cum sunt scăderea bruscă a tensiunii arteriale sau şoc. În caz de reacții adverse, medicul dumneavoastră poate decide să reducă viteza de administrare a perfuziei sau de a opri perfuzia. În plus, medicul va decide tratamentul necesar, în funcție de natura și severitatea efectului secundar.

În caz de şoc, trebuie instituit tratamentul medical standard pentru şoc.Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă vi se aplică una dintre situaţiile de mai sus, medicul dumneavoastră vă va acorda o atenţie specială în prescrierea şi administrarea IG VENA.

Siguranţa virală Când medicamentele sunt preparate din sânge sau plasmă umană, sunt adoptate anumite măsuri pentru a preveni transmiterea infecţiilor la pacienţi. Acestea includ selecţia atentă a donatorilor de sânge şi plasmă pentru a se asigura excluderea celor cu risc de transmitere a infecţiilor şi testarea fiecărei donări şi rezerve de plasmă pentru depistarea existenţei virusurilor. Fabricanţii acestor medicamente includ, de asemenea, etape în prelucrarea sângelui sau plasmei care pot inactiva sau elimina virusurile. În ciuda acestor măsuri, când sunt administrate medicamente preparate din sânge şi plasmă umană, posibilitatea transmiterii infecţiei nu poate fi exclusă în întregime. Aceast lucru este valabil pentru orice virus necunoscut sau apărut recent sau altor tipuri de infecţii. Măsurile luate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum ar fi virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) şi împotriva virusurilor neîncapsulate al hepatitei A (VHA). Aceste măsuri luate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B19. Imunoglobulinele nu au fost asociate cu hepatita A sau infecţia parvovirusul B19 probabil deoarece anticorpii împotriva acestor infecţii, conţinuţi în medicament, sunt protectori. Se recomandă ferm, ca de fiecare dată când vi se administrează IG VENA, să se înregistreze numele şi seria de fabricaţie a produsului pentru a menţine o înregistrare a seriilor utilizate.

IG VENA împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Imunoglobulina umană normală pentru administrare intravenoasă nu trebuie amestecată cu alte medicamente.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum sunt vaccinurile rujeolic, parotiditic, rubeolic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi cel mult 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la un an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor.

Testele serologice IG VENA poate interfera cu anumite teste serologice datorită creşterii temporare a concentraţiei diverşilor anticorpi transferaţi pasiv în sângele pacienţilor după injectarea imunoglobulinei; această creştere a anticorpilor poate determina rezultate fals pozitive la testele serologice. Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D (care determină grupa sanguină), poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor, de exemplu testul antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).

Testarea glicemiei Unele tipuri de sisteme de testare a glicemiei (de exemplu cele bazate pe metodele glucozo-dehidrogenază- pirolo-chinolin-chinonă (GDH-PQQ) sau glucozo-dye-oxidoreductază) interpretează în mod eronat maltoza (100 mg/ml) conţinută în IG VENA ca fiind glucoză. Aceasta poate avea ca rezultat valori fals crescute ale glicemiei în timpul unei perfuzii și pe o perioadă de aproximativ 15 ore de la terminarea perfuziei şi, drept consecinţă, administrarea inadecvată de insulină, rezultând punerea vieții în pericol sau chiar hipoglicemie fatală. De asemenea, cazurile reale de hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă hipoglicemia este mascată de valorile fals crescute ale glicemiei. În consecinţă, când se administrează IG VENA sau alte medicamente cu utilizare parenterală care conţin maltoză, determinarea glicemiei trebuie realizată printr-o metodă specifică pentru glucoză. Pentru a determina dacă un sistem de testare a glicemiei este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral medicamente care conţin maltoză, trebuie citite cu atenţie informaţiile referitoare la aceste sisteme pentru testarea glicemiei, incluzând testele tip strip. Dacă există incertitudini, trebuie contactat producătorul sistemului de testare a glicemiei, pentru a determina dacă sistemul este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral medicamente care conţin maltoză.

Copii şi adolescenţi Deși nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune la copii și adolescenți, nu sunt de așteptat diferențe între adulți și copii.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

• Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Medicul dumneavoastră va decide dacă IG VENA poate fi folosit în timpul sarcinii sau alăptării.
• Nu s-au efectuat studii clinice cu IG VENA la femei gravide. A fost demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în concentraţii crescătoare în timpul trimestrului al treilea. Cu toate acestea, medicamentele care conțin anticorpi au fost utilizate la femeile gravide de ani de zile, și s-a demonstrat că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluției sarcinii sau asupra fătului și nou-născutului.
• Dacă alăptați și primiți IG VENA, anticorpii din medicament pot trece în laptele matern. De aceea, copilul poate fi protejat de anumite infecții.
• Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra fertilității.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Unele reacţii adverse asociate cu IG VENA pot avea o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

IG VENA conține maltoză și sodiu Produsul conține 100 mg de maltoză pe ml. Acest medicament conține 3 mmol/l (sau 69 mg) sodiu. A se lua în considerare de către pacienţii cu o dietă controlată de sodiu.

3. Cum să utilizaţi IG VENA IG VENA se administrează doar în spital de către medici sau personalul medical. Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţia terapeutică; medicul va stabili doza şi durata tratamentului potrivit pentru dumneavoastră.

La începutul perfuzării, vi se va administra IG VENA cu viteză mică. Dacă îl toleraţi bine, medicul dumneavoastră poate creşte treptat viteza administrării.

Dacă utilizați mai mult IG VENA decât trebuie Dacă luaţi o cantitate mai mare de IG VENA decât este necesar, poate să apară o supraîncărcare cu fluid proteic şi sângele poate deveni prea gros (hipervâscos); aceasta se poate întâmpla dacă sunteţi un pacient cu risc, mai ales la pacienții în vârstă sau la pacienții cu afecţiuni cardiace sau renale.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea de IG VENA și alte forme de gamaglobuline umane normale:  Ocazional, pot apărea reacţii adverse cum sunt: frisoane, durere de cap, ameţeli, febră, vărsături, greaţă, reacţii alergice, artralgii (dureri ale articulațiilor), tensiune arterială scazută şi dureri moderate ale porțiunii inferioare a spatelui.

 Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, reacții alergice (şoc anafilactic), chiar dacă pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.

 După administrarea de imunoglobulină umană normală s-au observat cazuri de inflamare neinfecțioasă a foiței care îmbracă creierul (meningită aseptică reversibilă), cazuri izolate de distrugere temporară a celulelor roşii din sânge (anemie hemolitică reversibilă/hemoliză) şi cazuri rare de reacţii cutanate tranzitorii.

 S-a observat creşterea valorii creatininei în sânge şi/ sau insuficienţă renală acută.

 Foarte rar au fost raportate evenimente tromboembolice (formarea de cheaguri în sânge) care pot provoca infarct miocardic, accident vascular cerebral, obstrucția venelor pulmonare (embolie pulmonară) şi tromboze venoase profunde.

În timpul studiului clinic KB034, în care 756 de doze de Ig VENA s-au administrat la 33 de subiecți adulți afectați de PDIC, un pacient a prezentat o singură dată dureri de cap.

Copii şi adolescenţi Frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii sunt de așteptat să fie aceleași ca la adulți.

Pentru informaţii de siguranţă virală vezi pct. 2 “ Înainte să utilizați IG VENA”.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează IG VENA

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi eticheta flaconului după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2C – 8C). Înainte de utilizare şi pe parcursul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei, fără să depăşească 25°C, pentru o perioadă de maximum 6 luni consecutive. După această perioadă, produsul trebuie eliminat. În orice caz, după păstrarea la temperatura camerei, medicamentul nu trebuie reintrodus în frigider. Notaţi pe ambalajul exterior data de început a perioadei de păstrare la temperatura camerei. Odată ce ambalajul pentru perfuzie a fost deschis, conţinutul trebuie utilizat imediat.

A se ţine flaconul în cutia de carton. A nu se congela.

Nu utilizaţi IG VENA dacă observaţi că soluţia este tulbure sau conţine depozite sau şi-a modificat culoarea.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine IG VENA

• Substanţa activă este imunoglobulina umană normală. 
  

Un ml soluţie conţine 50 mg imunoglobuline umane normale Soluţia conţine 50 g/l proteine umane dintre care cel puțin 95% imunoglobulină G (IgG).

Subclasele IgG au următoarea distribuţie: IgG 62,1 % IgG 34,8 % IgG 2,5 % IgG 0,6 %

Conţinutul maxim de IgA este de 50 micrograme/ml. Produs din plasmă de la donatori umani.

• Celelalte componente sunt: maltoza şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată IG VENA şi conţinutul ambalajului IG VENA este o soluţie perfuzabilă clară sau uşor opalescentă, incoloră sau slab gălbuie.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 50 ml soluţie perfuzabilă şi etichetă cu agăţător integrat . Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 100 ml soluţie perfuzabilă şi etichetă cu agăţător integrat . Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 200 ml soluţie perfuzabilă şi etichetă cu agăţător integrat .

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Kedrion S.p.A. Loc. Ai Conti, 55051 Castelvecchio Pascoli, Barga (Lucca) Italia

Fabricantul Kedrion S.p.A., 55027 Bolognana, Gallicano (Lucca), Italia

Acest prospect a fost revizuit în martie 2020. Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii:

Instrucţiuni pentru o utilizare corectă  Înainte de utilizare, IG VENA trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.  Înainte de administrare, soluţia trebuie examinată vizual pentru a observa existenţa eventualelor particule sau modificări de culoare. Nu trebuie utilizate soluţii tulburi sau care prezintă depozite.  IG VENA trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră (10-20 picături pe minut), timp de 20-30 minute. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi crescută treptat până la maxim 1,85 ml/kg şi oră (40 picături/minut).

Instrucțiuni de utilizare a agățătorului integrat

1. Rotiți porțiune inferioară a etichetei pentru a forma ansamblul de susținere (fig. A)

2. Dacă este cazul, extindeți ansamblul de susținere (max 300%) (fig. B)

3. Utilizați eticheta să agăţați flaconul (fig. C)

           fig. A                                fig. B                                 fig. C 
   

Precauţii speciale Anumite reacţii adverse severe ale produsului pot fi relaţionate cu viteza de perfuzare. Potenţialele complicaţii pot fi prevenite adeseori dacă se asigură următoarele condiţii:

• pacienţii nu prezintă sensibilitate la imunoglobulină umană normală după prima administrare lentă a medicamentului (cu un debit de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră).
• pacienţii sunt atent monitorizaţi pentru orice simptom pe tot parcursul perioadei de administrare. În mod special, pacienţii la care nu s-a administrat anterior imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a schimbat tratamentul de la un medicament care conţine o IgIV alternativă sau pacienţii care au întrerupt tratamentul pentru o perioadă mai lungă, trebuie monitorizaţi pe tot parcursul primei administrări şi în prima oră după prima perfuzare, pentru a depista potenţialele semne de reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 20 minute după administrare.

În cazul tuturor pacienților, administrarea de IgIV necesită:

• o hidratare adecvată înaintea inițierii perfuziei cu Ig IV;
• monitorizarea diurezei;
• monitorizarea nivelului creatininei serice;
• evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă.

În caz de reacţii adverse, fie trebuie redusă viteza de perfuzare, fie se oprește perfuzarea. Tratamentul necesar depinde de natura și severitatea reacției adverse. În caz de şoc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia şocului.

Copii şi adolescenţi Nu sunt necesare monitorizare sau măsuri specifice pentru copii și adolescenți. Nu este de așteptat nici o diferență la copii și adolescenți (0-18 ani).

Tromboembolie S-a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi evenimentele trombotice, cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral (incluzând accidentul ischemic tranzitoriu), embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă, care se presupune că sunt corelate cu o potenţială creştere a vâscozităţii sângelui determinată de administrarea de doze mari de imunoglobulină la pacienţii cu risc. Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul recomandării şi perfuzării i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice existente sau dobândite, perioade prelungite de imobilizare, hipovolemie severă, boli care cresc vâscozitatea sângelui).

La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin Ig IV trebuie administrate cu viteza minimă de perfuzare şi în cea mai mică doză care poate fi utilizată.

Insuficienţă renală acută La pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline i.v s-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută. La majoritatea cazurilor au fost identificaţi factori de risc, cum sunt insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, utilizarea concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani. În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrării i.v. a imunoglobulinelor. Deoarece raportările de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea i.v. a mai multor tipuri de medicamente autorizate care conţin IgIV şi diverşi excipienţi cum sunt zahărul, glucoza şi maltoza, în cazul medicamentelor care conţin zahăr ca şi conservant s-a înregistrat o rată disproporţionată de reacţii adverse dintre toate medicamentele administrate. La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin astfel de excipienţi. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în doza recomandată.

Sindromul meningitei aseptice (SMA) S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu Ig IV. Întreruperea tratamentului cu Ig IV a determinat ameliorarea SMA în decurs de câteva zile fără sechele. Sindromul începe, de obicei, în decurs de câteva ore până la 2 zile după tratamentul cu Ig IV. Investigaţiile lichidului cefalorahidian sunt frecvent pozitive, cu pleocitoză până la câteva mii de celule per mm , predominant din seria granulocitară, şi valori ale proteinelor până la câteva sute de mg/dl. SMA poate apărea mai frecvent în asociere cu tratamentul cu doze mari de Ig IV (2 g/kg).

Anemie hemolitică Medicamentele Ig IV pot conţine anticorpi în funcţie de grupa sanguină, care pot acţiona ca hemolizine şi pot induce aglutinarea in vivo a hematiilor cu imunoglobulină, generând o reacţie antiglobulină directă pozitivă (testul Coombs) şi, rar, hemoliză. Anemia hemolitică se poate dezvolta ulterior terapiei Ig IV, din cauza sechestrării crescute a hematiilor. Pacienţii trataţi cu Ig IV trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome clinice de hemoliză.

Acest medicament conţine 100 mg maltoză per ml ca excipient. Interferenţa maltozei în dozarea glicemiei poate duce la indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei şi, în consecinţă, poate determina administrarea inadecvată de insulină, rezultând hipoglicemie care poate să pună viaţa în pericol sau letală. De asemenea, cazurile reale de hipoglicemie ar putea rămâne netratate atunci când hipoglicemia este mascată de către indicarea unei valori fals crescute a glicemiei. Pentru informaţii suplimentare vezi paragraful “ Testarea glicemiei”.

Recomandările de dozaj Tratamentul de substituţie trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţelor. Doze Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţie. În terapia de substituţie, doza va fi adaptată pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări.

Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară Schema de administrare se stabileşte astfel încât să se atingă o valoare a IgG (determinată înainte de doza următoare) de cel puţin de la 5 la 6 g/l. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin 3-6 luni de la iniţierea terapiei, până când se atinge echilibrul dorit. Doza iniţială recomandată este de 0,4-0,8 g/kg administrată o dată, urmată de cel puţin 0,2 g/kg administrată la intervale de 3 sau 4 săptămâni. Doza necesară pentru a se atinge valoarea de 5-6 g/l este de 0,2-0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre administrări după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 3 şi 4 săptămâni. Concentraţiile plasmatice minime trebuie măsurate şi evaluate în conjuncţie cu incidenţa infecţiei. Pentru a reduce incidenţa infecţiilor poate fi necesară creşterea dozei, pentru atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari.

Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la care tratamentul profilactic cu antibiotice a eşuat; hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în faza de platou care nu au răspuns la imunizarea pneumococică; SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente. Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg administrată la intervale de trei până la 4 săptămâni.

Hipogamaglobulinemie la pacienţii cărora li s-a efectuat transplant alogen de celule stem hematopoietice. Doza recomandată este de 0,2 până la 0,4 g/kg la interval de trei până la patru săptămâni. Concentraţiile plasmatice minime trebuie menţinute peste 5 g/l.

Trombocitopenie imună primară (TIP) Sunt două scheme alternative de tratament:

• 0,8-1 g/kg o dată pe zi, această doză poate fi repetată o dată la 3 zile
• 0,4 g/kg administrată zilnic, timp de două, trei până la cinci zile. Tratamentul poate fi repetat dacă apare recidivă.

Sindrom Guillain Barré

• 0,4 g/kg şi zi în decurs de 5 zile.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC) Doza iniţială: 2 g/kg în 4 zile consecutive; se recomandă administrarea dozei inițiale la fiecare 3-4 săptămâni până când beneficiu maxim este atins. Doza de întreținere: a se stabili de către medicul curant; se recomandă ca odată ce beneficiu maxim este atins, doza este redusă și frecvența de administrare ajustată până când este identificată doza minimă eficace de întreținere. S-a demonstrat că doza inițială este bine tolerată în până la 7 cicluri consecutive de tratament desfășurate pe o perioadă de 6 luni.

Boala Kawasaki Doza recomandată este de 1,6-2,0 g/kg, administrată în doze divizate într-un interval de două, trei până la cinci zile sau de 2,0 g/kg în doză unică. Pacienţilor trebuie să li se administreze concomitent tratament cu acid acetilsalicilic.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor:

Indicaţie

Doză

Frecvenţa injectărilor

Terapie de substituţie în - doza iniţială: la fiecare 3-4 săptămâni pentru a obţine imunodeficienţe primare

0,4 – 0,8 g/kg

• doza de întreţinere: 0,2 – 0,8 g/kg o valoare minimă a IgG de cel puţin 5– 6 g/l

la fiecare 3-4 săptămâni pentru a obţine o valoare minimă a IgG de cel puţin 5– 6 g/l

la fiecare 3-4 săptămâni Terapia de substituţie în imunodeficienţe secundare

0,2 – 0,4 g/kg

Boală SIDA congenitală

0,2 – 0,4 g/kg Hipogamaglobulinemie (< 4 g/l) la pacienţii cărora li s-a efectuat transplant alogen de celule stem hematopoietice 0,2 – 0,4 g/kg la fiecare 3 - 4 săptămâni pentru a obţine o concentraţie plasmatică minimă a IgG peste 5 g/l Imunomodulare:

Trombocitopenie imună primară

0,8–1 g/kg

sau 0,4 g/kg/ zi

în prima zi, cu posibilitate de repetare o dată în decurs de 3 zile

timp de 2-5 zile

Sindrom Guillain-Barré 0,4 g/kg/ zi

timp de 5 zile

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)*

• doza iniţială 2 g/kg

-doza de menţinere în 4 zile consecutive la fiecare 3-4 săptămâni

trebuie ajustată în funcţie de nevoile pacientului, a se vedea mai sus

Boala Kawasaki

1,6–2 g/kg

sau

2 g/kg în doze fracţionate timp 2-5 zile, în asociere cu acid acetilsalicilic

într-o singură doză, în asociere cu acidul acetilsalicilic

• Doza se bazează pe doza utilizată în studiul clinic efectuat cu Ig VENA.

Grupe speciale de pacienţi Experienţa la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste este limitată.

Copii şi adolescenţi Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi (0 – 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.

PDIC Datorită rarității bolii și, prin urmare, a numărului total redus de pacienți, la copiii cu PDIC, există doar o experienţă limitată privind utilizarea imunoglobulinelor pe cale intravenoasă; prin urmare, sunt disponibile doar date din literatura de specialitate. Cu toate acestea, datele publicate sunt consecvente în a arăta că tratamentul cu IgIV este la fel de eficient la adulți și copii, așa cum este cazul indicațiilor stabilite pentru IgIV.