VANCOMICINA MIP 1000 mg

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13302/2020/01-02-03-04 Anexa 1 13303/2020/01-02-03-04 Prospect

Prospect: Informaţii pentru pacient

Vancomicină MIP 500 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Vancomicină MIP 1000 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă vancomicină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

• Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

• Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

1. Ce este Vancomicină MIP şi pentru ce se utilizează

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomicină MIP

3. Cum să vi se administreze Vancomicină MIP

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Vancomicină MIP

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

7. Ce este Vancomicină MIP şi pentru ce se utilizează

Vancomicină MIP este un antibiotic ce aparține unui grup de antibiotice numite „glicopeptide”. Vancomicină MIP acționează prin eliminarea anumitor bacterii care provoacă infecții.

Vancomicină MIP pulbere este transformată într-o soluție perfuzabilă sau soluție orală.

Vancomicină MIP este utilizată în rândul tuturor grupelor de vârstă prin perfuzie pentru tratarea următoarelor infecții grave:

• Infecții ale pielii și ale țesuturilor de sub piele.
• Infecții osoase și articulare.
• Infecție a plămânilor numită „pneumonie”.
• Infecție a căptușelii interioare a inimii (endocardită) și pentru a preveni endocardita la pacienții cu risc în timpul intervențiilor chirurgicale majore
• Infecție ale sângelui în legătură cu infecțiile prezentate mai sus.

Vancomicina poate fi administrată oral adulților și copiilor pentru tratamentul infecției mucoasei intestinelor subțire și gros care afectează mucoasele (colită pseudomembranoasă) determinată de bacteria Clostridium difficile.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomicină MIP

Nu utilizaţi Vancomicină MIP:

• dacă sunteţi alergic la vancomicină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui 
  

medicament (enumerate la punctul 6).

Atenţionări şi precauţii Adresați-vă medicului sau farmacistului spitalului sau asistentei înainte de a lua Vancomicină MIP dacă:

• Ați suferit în trecut o reacție alergică la teicoplanină deoarece acest lucru poate însemna că sunteți alergic și la vancomicină.
• Aveți o deficiență de auz, mai ales dacă sunteți o persoană în vârstă (este posibil să aveți nevoie de teste de auz în timpul tratamentului).
• Aveți o afecțiune a rinichilor (va fi nevoie să faceți analize de sânge și renale în timpul tratamentului).
• Vă este administrată Vancomicină MIP prin perfuzie pentru tratarea diareii asociate cu infecția cu Clostridium difficile în loc de administrare orală.

Adresați-vă medicului sau farmacistului spitalului sau asistentei în timpul tratamentului cu Vancomicină -MIP dacă:

• Vă este administrată vancomicină pe o perioadă îndelungată (este posibil să fie nevoie de analize de sânge, ale funcției rinichilor și ficatului în timpul tratamentului).
• Dezvoltați o reacție pe piele în timpul tratamentului.
• Dezvoltați diaree severă sau prelungită în timpul sau după administrarea vancomicinei, adresați-vă medicului imediat. Acesta poate fi un semn de inflamație a intestinului (colită pseudomembranoasă) care poate apărea în urma tratamentului cu antibiotice.

Copii Vancomicina va fi utilizată cu deosebită precauție la nou-născuți prematur și sugari mici deoarece rinichii lor nu sunt dezvoltați în totalitate și pot acumula vancomicină în sânge. Această grupă de vârstă poate avea nevoie de analize de sânge pentru a controla nivelul de vancomicină din sânge.

Administrarea concomitentă de vancomicină și anestezice a fost asociată cu înroșirea pielii (eritem) și reacții alergice la copii. În mod similar, utilizarea similară a altor medicamente cum ar fi antibioticele aminoglicozidice, antiinflamatoare nesteroidiene s (AINS, de exemplu, ibuprofen) sau amfotericină B (medicament pentru infecții fungice) poate crește riscul de afectare a rinichilor și, drept urmare, poate fi nevoie de analize de sânge și renale mai frecvente.

Vancomicină MIP împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu vancomicina. Mai mult, nu luaţi nici un medicament nou fără a discuta cu medical dumneavoastră.

Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:  medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. În acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.  medicamente pentru relaxara musculară (de exemplu succinilcolină): efectul acestora poatre fi intensificat sau prelungit.  agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt scăderea tensiunii arteriale, înroşirea pielii, erupţie urticariană şi mâncărime

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.

Vancomicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a opri alăptarea.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Vancomicină -MIP nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

3. Cum să vi se administreze Vancomicină MIP

Vi se va administra Vancomicină MIP de către personalul medical în timpul internării în spital. Medicul dumneavoastră va decide ce doză de medicament veți primi în fiecare zi și cât va dura tratamentul.

Dozaj Doza care vă va fi administrată va depinde:

• vârsta dumneavoastră,
• greutatea dumneavoastră,
• infecția pe care o aveți,
• cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră,
• auzul dumneavoastră,
• orice alte medicamente care vă sunt administrate.

Administrate intravenoasă

Adulți și adolescenți (cu vârsta peste 12 ani) Doza va fi calculată în funcție de greutatea dumneavoastră corporală. Doza uzuală intravenoasă este de 15 până la 20 mg pentru fiecare kg corp. In mod uzual este administrată la fiecare 8 până la 12 ore. În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate decide să vă administreze o doză inițială de până la 30 mg pentru fiecare kg corp. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 2 g.

Doza recomandată este de 125 mg la fiecare 6 ore. În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate decide să administreze o doză mai mare de până la 500 mg la fiecare 6 ore.

Utilizare la copii Copii de la o lună până la vârsta de 12 ani Doza va fi calculată în funcție de greutatea dumneavoastră corporală. Doza uzuală de intravenoasă este de 10 până la 15 mg pentru fiecare kg corp. În mod uzual este administrată la fiecare 6 ore.

Nou-născuți la termen și înainte de termen (de la 0 la 27 de zile) Dozajul va fi calculat în funcție de vârsta postmenstruală (perioada dintre prima zi a ultimului ciclu menstrual și naștere (vârsta de gestație) plus perioada de timp scursă de la naștere (vârsta cronologică).

Persoanele în vârstă, femeile gravide și pacienții cu deficiențe renale, inclusiv cei supuși dializei, pot avea nevoie de o doză diferită.

Administrare orală Adulți și adolescenți (cu vârsta între 12 și 18 ani) Doza recomandată este de 125 mg la fiecare 6 ore. În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate decide să administreze o doză mai mare de până la 500 mg la fiecare 6 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 2 g.

Dacă ați suferit alte episoade (infecție a mucoasei) în trecut este posibil să aveți nevoie de o doză diferită sau de o durată diferită a tratamentului.

Utilizare la copii Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta sub 12 ani Doza recomandată este 10 mg pentru fiecare kg corp. În mod uzual este administrată la fiecare 6 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 2 g.

Mod de administrare Perfuzia intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-o recipient de sticlă sau plastic de perfuzie printr-un tub într-unul din vasele dumneavoastră sanguine și apoi în corp. Medicul, sau asistenta dumneavoastră, vă vor administra întotdeauna vancomicină în sânge și nu în mușchi. Vancomicina vă va fi administrată în venă timp de cel puțin 60 de minute.

Dacă se administrează pentru tratamentul afecțiunilor gastrice (așa numita colită pseudomembranoasă), medicamentul trebuie administrat ca soluție pentru uz oral (veți lua medicamentul pe gură).

Durata tratamentului Durata tratamentului depinde de infecția pe care o aveți și se poate întinde pe mai multe săptămâni. Durata terapiei poate fi diferită în funcție de răspunsul individual la tratament al fiecărui pacient. În timpul tratamentului este posibil să vi se facă analize de sânge, să vi se solicite probe de urină și chiar teste de auz pentru a căuta semne de posibile reacții adverse.

Dacă utilizaţi mai mult Vancomicină MIP decât trebuie Deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă va îngrijorează ceva.

Dacă administrarea Vancomicină MIP a fost omisă Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre administrări este încă destul de mare.

Dacă tratamentul cu Vancomicină MIP este întrerupt sau oprit prea devreme Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea a tratamentului prea devreme pot compromite rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al căror tratament este mai dificil. Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Vancomicina poate provoca reacții alergice, deși reacțiile alergice grave (șoc anafilactic) sunt rare. Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă observați brusc respirație șuierătoare, dificultăți la respirație, înroșire în partea superioară a corpului, erupție pe piele sau mâncărime. Absorbția vancomicinei din tractul gastrointestinal este neglijabilă.

Cu toate acestea, dacă aveți o tulburare inflamatorie a tractului digestiv, mai ales dacă suferiți și de o afecțiune renală, pot apărea reacții adverse similare cu acelea care apar când vancomicina este administrată prin perfuzie.

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):  Scăderea tensiunii arteriale  Scurtarea respirației, respirație zgomotoasă (un sunet ascuțit care rezultă în urma obstrucționării căilor respiratorii superioare)  Erupții și inflamație a mucoasei bucale, mâncărime, blânde  Probleme cu rinichii care pot fi detectate în mod primar prin analize de sânge  Înroșirea părții superioare a corpului și feței, inflamarea unei vene

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):  Surditate temporară sau permanentă

Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):  Scăderea numărului de globule albe, de globule roșii ale sângelui și de plachete sanguine (celule ale sângelui cu importanță pentru coagularea sângelui)  Creșterea anumitor globule albe ale sângelui.  Pierderea echilibrului, țiuit în urechi, amețeli  Inflamație a vaselor de sânge  Greață (senzație de vomă)  Inflamație a rinichilor și insuficiență renală  Durere în mușchii pieptului și ai spatelui  Febră, frisoane

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):  Declanșarea rapidă a unei reacții severe pe piele cum sunt apariția de vezicule sau descuamarea. Aceasta poate fi asociată cu febră mare și dureri articulare.  Stop cardiac  Inflamația intestinului care determină dureri abdominale și diaree care poate conține sânge

Reacţii adverse cu frecventă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponible):  Greață (vomă), diaree  Confuzie, somnolență, lipsă de energie, umflare, retenție de lichide, scăderea cantității de urină  Erupții cu umflături sau dureri în spatele urechilor, la nivelul gâtului, inghinale, sub bărbie și axilare (ganglioni limfatici umflați), rezultate anormale ale analizelor de sânge și ale testelor funcţiei ficatului  Erupții cu bășici pe piele și febră.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, tel: + 4 0757 117 259, fax: +4 0213 163 497, e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează Vancomicină MIP

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Valabilitatea soluției perfuzabile: Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiilor perfuzabile a fost dovedită pentru o perioadă de păstrare de 96 de ore la temperaturi de 2-8°C. Din punct de vedere microbiologic soluţia perfuzabilă preparată trebuie folosită imediat. În caz contrar răspunderea pentru condiţiile durata păstrării revine utilizatorului. De regulă durata de păstrare de 24 de ore la 2-8 °C poate fi depăşită numai dacă prepararea soluţiei s-a efectuat în condiţii aseptice controlate şi validate.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Vancomicină MIP Vancomicină MIP 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă

• Substanţa activă este vancomicină. Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină echivalent la 500000 UI de vancomicină. Vancomicină MIP 1000 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
• Substanţa activă este vancomicină. Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină echivalent la 1000000 UI de vancomicină. Cum arată Vancomicină MIP şi conţinutul ambalajului Se prezintă sub formă de pulbere fină, de culoare albă, cu nuanţe roz până la maro.

Vancomicină MIP 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 10 ml, închis cu dop gri din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”. Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop gri din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”. Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 10 ml, închise cu dop gri din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”. Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 15 ml, închise cu dop gri din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.

Vancomicină MIP 1000 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 20 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ” cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 25 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ” cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ” cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 25 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ” cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

MIP PHARMA GmbH Kirkeler Str. 41, 66440 Blieskastel Germania

Fabricantul MIP Pharma GmbH Mühlstraβe 50 66386 St. Ingbert Germania

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

Acest prospect a fost revizuit în iunie 2020.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Alte surse de informații Recomandări/educație sanitară Antibioticele sunt utilizate pentru tratamentul infecțiilor bacteriene. Ele nu sunt eficace împotriva infecțiilor virale.

Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris antibiotice, aveți nevoie de acestea exclusiv pentru boala dumneavoastră curentă.

În pofida tratamentului cu antibiotice, unele bacterii pot supraviețui sau pot crește. Acest fenomen este numit rezistență: unele tratamente antibiotice devin ineficace.

Utilizarea inadecvată a antibioticelor crește rezistența. Dumneavoastră puteți chiar să ajutați bacteriile să devină rezistente și, prin urmare, să vă întârziați vindecarea sau scădeți eficacitatea antibioticului, dacă nu urmați instrucțiunile cu privire la:

• doza care trebuie luată
• orarul administrării
• durata tratamentului.

În consecință, pentru a menține eficacitatea acestui medicament: 1 - Utilizați antibiotice numai când vă sunt prescrise. 2 - Urmați cu strictețe rețeta. 3 - Nu utilizați din nou un antibiotic fără o prescripție medicală, chiar dacă doriți să tratați o boală similară. Vancomicină MIP se dizolvă în apă pentru preparate injectabile și se diluează ulterior cu apă pentru preparate injectabile, soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau soluţie de glucoză 50 mg/ml. Soluţiile Vancomicină MIP nu sunt compatibile cu soluţiile care conţin antibiotice beta-lactamice.

Vancomicină MIP nu este autorizat pentru administrare sub formă de injecţie intravitroasă. S-a observat formarea de precipitate ca urmare a administrării intravitroase de vancomicină şi ceftazidim, utilizând seringi şi ace separate, pentru tratamentul endoftalmitei. Precipitatele formate în corpul vitros s-au dizolvat complet, dar lent, în decurs de 2 luni, pe parcursul cărora s-a ameliorat şi acuitatea vizuală. Prepararea concentratului pentru soluţie perfuzabilă Se dizolvă conţinutul flaconului care conţine vancomicină 500 mg în 10 ml apă pentru preparate injectabile. Se dizolvă conţinutul flaconului care conţine vancomicină 1000 mg în 20 ml apă pentru preparate injectabile.

Un ml soluţie reconstituită conţine vancomicină 50 mg. pH=2,5 – 4,5.

Aspectul concentratului pentru soluţie perfuzabilă Soluţie limpede, incoloră, fără particule. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi punctul 5.

Prepararea soluţiei perfuzabile Concentratul pentru soluție perfuzabilă obținut după dizolvarea pulberii în apă pentru preparate injectabile se diluează cu apă pentru preparate injectabile, sau cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu soluţie de glucoză 50 mg/ml.

Flacon conţinând vancomicină 500 mg Se diluează 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă cu 90 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu 90 ml soluţie de glucoză 50 mg/ml şi se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Soluţia perfuzabilă conţine vancomicină 5 mg/ml.

Flacon conţinând vancomicină 1000 mg Se diluează 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă cu 180 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu 180 ml soluţie de glucoză 50 mg/ml şi se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Soluţia perfuzabilă conţine vancomicină 5 mg/ml.

Concentraţia soluţiei perfuzabile de vancomicină nu trebuie să depăşească 5 mg/ml. Doza dorită trebuie administrată lent prin perfuzie intravenoasă, cu un ritm care nu depăşeşte 10 mg/minut, timp de cel puţin 60 minute sau mai mult.

Aspectul soluţiei perfuzabile Înaintea administrării, soluţia trebuie inspectată vizual în vederea identificării prezenţei de particule şi a modificărilor de culoare. Soluţia trebuie utilizată numai dacă este limpede şi fără particule.

Pentru a preveni precipitarea din cauza pH-ului scăzut al soluţiei care conţine clorhidrat de vancomicină, toate tuburile şi cateterele pentru administrare intravenoasă trebuie spălate cu un jet de soluţie salină. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite, vezi mai jos.

Incompatibilităţi Soluţiile Vancomicină MIP nu sunt compatibile cu soluţiile care conţin peniciline sau cefalosporine (antibiotice beta-lactamice). Riscul de precipitare creşte în cazul concentraţiilor mai mari de vancomicină. Pentru a preveni precipitarea, tuburile intravenoase şi cateterele trebuie spălate cu un jet de soluţie salină între administrarea Vancomicină MIP şi cea a acestor antibiotice. Soluţia Vancomicină MIP trebuie diluată până la o concentraţie de vancomicină de 5 mg/ml sau mai mică.

Administrare Vancomicina cu administrare parenterală va fi administrată doar sub formă de perfuzie lentă. Fiecare doză trebuie administrată cu o rată care să nu depășească 10 mg/min sau pe o perioadă de cel puțin 60 de minute (oricare durează mai mult), diluată suficient (cel puţin 100 ml la 500 mg sau 200 ml la 1000 mg). Pacienţii care necesită restricție de lichide pot primi o soluţie de 500 mg/50 ml sau de 1000 mg/100 ml. În cazul acestor concentraţii mai mari, riscul de apariţie a reacţiilor adverse la locul de perfuzare poate creşte. Ritmul de perfuzare nu trebuie să depăşească în nicio circumstanţă 10 mg/min.

Administrarea concomitentă de Vancomicină MIP şi anestezice creşte riscul de înroşire a părţii superioare a corpului şi de apariţie a şocului alergic. Pentru a reduce riscul acestor reacţii, Vancomicină MIP trebuie administrat în decurs de 60 minute, înainte de utilizarea anestezicului.

Şocul anafilactic (reacţii anafilactice/anafilactoide) poate apărea în timpul sau imediat după perfuzia rapidă cu Vancomicină MIP. Administrarea rapidă (în decurs de câteva minute) poate provoca hipotensiune arterială severă (incluzând şoc şi, rareori, stop cardiac), răspuns de tip histaminic şi erupţie maculopapulară sau eritematoasă pe piele („sindromul de om roşu” sau „sindromul de gât roşu”). În cazul reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţie anafilactică), tratamentul cu vancomicină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsurile uzuale de tratament de urgenţă.