ENDOXAN 500 mg

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9092/2016/01 Anexa 1 9093/2016/01 9094/2016/01 Prospect

Prospect: Informaţii pentru pacient Endoxan 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă Endoxan 500 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă Endoxan 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă Ciclofosfamidă monohidrat

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

• Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

• Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

1. Ce este Endoxan şi pentru ce se utilizează

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Endoxan

3. Cum să vi se administreze Endoxan

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Endoxan

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

7. Ce este Endoxan şi pentru ce se utilizează

Endoxan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea Comună Internaţională a substanţei active este ciclofosfamida. Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le creşterea şi răspândirea în organism.

Endoxan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.

Endoxan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).

De asemenea, Endoxan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).

Endoxan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul dumneavoastră să respingă organul transplantat.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Endoxan

Nu utilizaţi Endoxan:  dacă sunteţi alergic la ciclofosfamidă.  dacă prezentaţi o supresie severă a activităţii măduvei osoase  dacă suferiţi de inflamaţii ale vezicii urinare (cistită) sau blocarea tractului urinar  dacă aveţi sau aţi avut recent o infecţie acută  dacă sunteţi gravidă  dacă alăptaţi.

Atenţionări şi precauţii Înainte să utilizați Endoxan, adresați-vă medicului dumneavoastră:  dacă numărul celulelor din sângele dumneavoastră este prea mic, ca urmare a unui tratament anterior cu citostatice şi/sau radioterapie. Înainte de fiecare administrare şi la intervale adecvate (la nevoie zilnic) vi se vor efectua analize ale sângelui, pentru a se verifica dacă numărul de celule din sânge sunt suficiente pentru a se administra Endoxan  dacă observaţi apariţia oricărui semn de infecţie (de exemplu febră, durere în gât), a vânătăilor şi/sau a sângerărilor neaşteptate  dacă aveţi diabet zaharat. În timpul tratamentului cu Endoxan vi se vor efectua analize ale sângelui, pentru a se verifica nivelul glicemiei şi a se ajusta din timp tratamentul antidiabetic dacă aveţi probleme cu ficatul. Înaintea fiecărei cure de tratament cu Endoxan vi se vor efectua analize ale sângelui, pentru a se verifica funcţia ficatului. Dacă pierdeţi brusc în greutate, aveţi dureri de ficat şi icter, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.  dacă vi s-au îndepărtat glandele suprarenale puteți necesita o creștere a dozei de hormoni de compensare.  dacă suferiţi de insuficienţă renală  dacă aţi avut în trecut o boală a inimii  dacă aţi efectuat anterior radioterapie şi câmpul de tratament a inclus inima sau tratament cu alte medicamente cu potenţial toxic asupra inimii (antracicline sau pentostatin)  dacă sunteţi o persoană în vârstă (peste 65 de ani) şi aveţi starea generală alterată.

Endoxan poate influenţa vindecarea rănilor. Menţineţi orice tăietură curată şi uscată, şi verificaţi dacă se vindecă în mod normal. Este important să vă menţineţi gingiile sănătoase, deoarece este posibil să faceţi ulcere şi infecţii în gură. Întrebaţi medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.

Medicamentele pentru tratarea cancerului şi radioterapia pot creşte riscul de apariţie a altor tipuri de cancere; acest efect se poate produce la câţiva ani după ce aţi încetat tratamentul. Endoxan prezintă un risc crescut de instalare a cancerului în zona vezicii urinare.

Endoxan poate produce inflamaţie sau cicatrizarea ţesutului în plămâni. Acest lucru se poate întâmpla la mai mult de 6 luni după întreruperea tratamentului. Dacă începeţi să aveţi dificultăţi la respiraţie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Poate apărea căderea părului sau calviţie. Părul dumneavoastră va creşte la loc în mod normal, însă poate fi diferit ca textură sau culoare.

Endoxan vă poate provoca senzaţie de rău sau stare de rău. Acest efect poate dura aproximativ 24 de ore după ce vi se administrează Endoxan şi puteţi avea nevoie de medicamente care să vă amelioreze senzaţia sau starea de rău.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie exclusă sau corectată orice obstrucţie a tractului urinar, cistită (inflamaţie a vezicii urinare), infecţie, dezechilibru electrolitic. Hidratarea adecvată şi tratamentul cu Uromitexan (mesna) pot reduce marcant frecvenţa sau severitatea toxicităţii de vezica urinară.

În timpul tratamentului cu Endoxan şi timp de 6 luni de la întreruperea acestuia, pacienţii activi sexual trebuie să utilizeze măsuri sigure de contracepţie. Atât bărbaţii cât şi femeile trebuie să citească informaţiile referitoare la sarcină şi alăptare de mai jos.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre aceste situaţii este valabilă în cazul dumneavoastră. Endoxan împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Acest lucru este valabil în special dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:

 alopurinol sau hidroclorotiazidă  fenobarbital, fenitoină, carbamazepină sau cloralhidrat (medicamente pentru tratamentul epilepsiei)  benzodiazepine  antibiotice fluorochinolonice precum ciprofloxacina, rifampicină  cloramfenicol  vaccinuri cu virusuri vii  indometacină (un medicament antiinflamator) şi corticosteroizi  miorelaxante depolarizante (de exemplu, succinilcolină halogenat)  fluconazol, amfotericină B şi itraconazol (medicamente pentru tratamentul infecţiilor fungice)  ciclosporină, azathioprină (medicamente care scad activitatea sistemului imunitar)  alte medicamente pentru tratamentul cancerului de exemplu, busulfan, trastuzumab, thiotepa  medicamente care au acţiune toxică asupra inimii (antracicline, pentostatin, citarabină, trastuzumab)  aprepitant, ondasetron (utilizate în prevenţia stării de rău)  bupropion (un antidepresiv)  prasugrel (utilizat pentru subţierea sângelui)  sulfonamide precum sulfadiazine, sulfasalazine, sulfametoxazol (utilizate în tratamentul infecţiilor bacteriene)  cimetidină (utilizată pentru reducerea acidităţii gastrice)  disulfiram (utilizat în tratamentul etilismului)  gliceraldehidă (utilizată în tratamentul negilor)  inhibitori de proteaze (utilizaţi în tratamentul infecţiilor cu virusuri)  medicamente care cresc valorile enzimelor hepatice, precum rifampicină (utilizată în tratamentul infecţiilor bacteriene), sunătoare (un remediu natrist pentru depresie uşoară), corticosteroizi (utilizat în tratamentul inflamaţiilor)  medicamente care pot creşte efectele toxice asupra celulelor sangvine şi imunităţii (inhibitori ai ECA (utilizaţi în tratamentul tensiunii arteriale ridicate), natalizumab (utilizat în tratamentul sclerozei multiple), paclitaxel (utilizat în tratamentul cancerului), diuretice tiazidice cum sunt hidroclorotiazidă sau clortalidonă (utilizate în tratamentul tensiunii arteriale ridicate sau a retenţiei de apă), zidovudină (utilizată în tratamentul infecţiilor cu virusuri), clozapină (utilizată în tratamentul simptomelor unor afecţiuni psihice)  medicamente care pot creşte efectele toxice asupra plămânilor: amiodaronă (utilizată în tratamentul bătăilor neregulate ale inimii), hormoni G-CSF, GM-CSF (utilizaţi pentru creşterea numărului de celule albe din sânge, după chimioterapie)  etanercept (utilizat în tratamentul artritei reumatoide)  metronidazol (utilizat în tratamentul infecţiilor bacteriene sau cu protozoare)  tamoxifen (utilizat în tratamentul cancerului de sân)  bupropion (utilizat în renunţarea la fumat)  cumarine precum warfarina (utilizate pentru subţierea sângelui)  digoxină, β-acetildigoxină (utilizate în tratamentul afecţiunilor inimii)  verapamil (utilizat în tratamentul tensiunii arteriale, anginei sau ritmului neregulat al inimii)

Endoxan împreună cu alimente, băuturi şi alcool

Sucul de grapefruit conţine un compus care poate inhiba activarea Endoxanului şi, prin urmare, eficacitatea sa. În consecinţă, nu trebuie să beţi suc de grapefruit în perioada tratamentului cu Endoxan.

În timpul tratamentului cu Endoxan trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresaţi- vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcină: Nu trebuie să rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament şi trebuie să utilizaţi o metodă de contracepţie eficace în timpul tratamentului, deoarece Endoxan poate fi dăunător pentru făt sau poate provoca avort.

Dacă sunteţi bărbat şi sunteţi tratat cu Endoxan, se recomandă să nu încercaţi să concepeţi un copil în timpul tratamentului şi timp de până la 6 luni după tratament şi să cereţi sfatul privind posibilitatea conservării spermei înainte de tratament, deoarece Endoxan poate afecta fertilitatea masculină.

Alăptare: Ciclofosfamida se excretă în laptele matern. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau dacă doriţi să începeţi alăptatul. Endoxan nu este recomandat mamelor care alăptează şi medicul dumneavoastră vă poate prescrie un alt tratament în cazul în care doriţi să alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Datorită posibilelor reacţii adverse, de exemplu amețeli, tulburări ale vederii, greaţă şi vărsături care pot duce la insuficienţe circulatorii, medicul dumneavoastră trebuie să decidă individual dacă aveţi capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. Cum să vi se administreze Endoxan

Similar altor medicamente antineoplazice, Endoxan trebuie administrat numai sub supravegherea medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în mod obişnuit în spital.

Înainte de administrare, pulberea de Endoxan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată de solvent (ser fiziologic). Endoxan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.

Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).

Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală, dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.

Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi timp de 48 de ore după tratamentul cu Endoxan, beţi cantităţi mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot apărea la utilizarea acestui medicament.

Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică manifestată prin:  scurtarea respiraţiei  dificultăţi în respiraţie  umflarea buzelor, feţei sau limbii  erupţii trecătoare pe piele  febră  senzaţie de răceală  bufeuri de căldură  scăderea tensiunii arteriale  bătăi cardiace rapide ale inimii.

Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.

Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):  greaţă/vărsături  semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa dumneavoastră la infecţii  inflamaţii ale vezicii urinare (cistită)  căderea părului (alopecie)  prezenţa de sânge în urină

Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):  un sindrom asemănător gripei  stare de slăbiciune  oboseală  stare generală alterată  inflamaţii ale mucoaselor

Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):  complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie)  sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui)  semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă)  reacţii alergice  pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare).  probleme ale inimii  bătăi rapide ale inimii  căderea totală a părului (chelire)  menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor  înroșirea pielii

Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):  ameţeli  înceţoşarea vederii  senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare)  bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii  sângerări  diaree  constipaţie  durere abdominală  îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter)  erupţii trecătoare pe piele  inflamaţii la nivelul pielii  ulceraţii la nivelul gurii  un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor  durere în piept

Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):

 dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei  tuse  afecţiuni ale plămânilor  acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită)  diaree cu sânge  o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros  reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson), necroliză epidermică toxică  decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor  eritem în zona iradiată  dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare  probleme ale rinichilor  durere de cap  dureri de oase  iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii  creştere în greutate  scăderi ale concentrației sodiului în sânge,  scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge,  toxicitate neuronală,  creșterea secreției lacrimale,  formarea de lichid în jurul inimii,  șoc cardiogenic,  inflamația vaselor de sânge,  formarea de cheaguri în vene,  formarea de cheaguri e sânge în plămâni,  înfundarea venelor din plămâni,  tuse,  nas înfundat,  secreție nazală abundentă,  durere în gât și la nivelul urechilor,  sângerare de la nivel digestiv,  inflamația mucoasei intestinului subțire și gros,  inflamația glandelor parotide,  infecție a intestinului,  acumulare de bilă în ficat,  acumulare de lichid în cavitatea abdominală,  înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor,  reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior,  înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime,  formarea de vezicule pe piele,  umflarea feței,  transpirații excesive,  spasme musculare,  fibroză a pieliidureri ale mușchilor și articulațiilor,  afectare toxică a rinichilor,  distrugerea unor părți ale rinichilor,  inflamația și sângerarea ureterelor,  inflamația și sângerarea vezicii urinare,  contracția intensă a vezicii urinare,  diabet insipid produs de disfuncția rinichilor,  creșterea concentrației de azot din sânge,  apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare,  apariția precoce a travaliului,  infertilitate,  activitate insuficientă a ovarelor,  scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual,  diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor,  nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale  moarte intrauterină a fătului  anomalii ale fătului,  întârziere în dezvoltarea fătului,  toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate,  boală asemănătoare gripei  acumularea de apă în țesuturi,  stare generală alterată.

Reacţii adverse identificate prin analize de sânge şi investigaţii:  foarte frecvente o reducere a numărului de celule albe în sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor, ceea ce poate duce la infecţii mai frecvente.  mai puţin frecvente o reducere a numărului de plachete în sânge, care poate provoca tendinţa de a vă învineţi sau sângera mai uşor decât în mod normal, o scădere a valorilor hemoglobinei în sânge, o creştere a valorilor enzimelor hepatice nivele scăzute de hormoni sexuali feminini modificări ale ECG valori crescute ale LDH valori crescute ale proteinei C reactive  rare creşteri ale valorilor enzimelor hepatice în sânge: ASAT, ALAT, GGT, fosfataza alcalină o creştere a valorii bilirubinei în sânge  foarte rare, cu frecvenţă necunoscută creşteri ale valorilor creatininei scăderi ale tensiunii arteriale

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează Endoxan

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după Exp. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25 ̊C, în ambalajul original. După reconstituire, stabilitatea fizică şi chimică a soluţiei perfuzabile a fost demonstrată pentru o perioadă de 24 de ore la temperaturi de 2°C până la 8°C.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și flacon, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

În timpul transportului sau păstrării produsului, variaţiile de temperatură pot produce lichefierea conţinutului. Flacoanele care conţin pulberea lichefiată se pot diferenţia uşor de cele cu conţinutul intact: pulberea lichefiată apare sub forma unui lichid vâscos, incolor sau gălbui. Nu trebuie utilizate flacoanele cu un conţinut lichefiat.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Endoxan

Substanţa activă este ciclofosfamida monohidrat.

Endoxan 200 mg Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă conţine ciclofosfamidă 200 mg sub formă de ciclofosfamidă monohidrat.

Endoxan 500 mg Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă conţine ciclofosfamidă 500 mg sub formă de ciclofosfamidă monohidrat.

Endoxan 1 g Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă conţine ciclofosfamidă 1000 mg sub formă de ciclofosfamidă monohidrat .

Nu conţine excipienţi. Cum arată Endoxan şi conţinutul ambalajului

Se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă până la aproape albă.

Endoxan 200 mg Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă cu capacitatea de 20 ml.

Endoxan 500 mg Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă cu capacitatea de 50 ml. Endoxan 1 g Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă cu capacitatea de 75 ml.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

BAXTER ONCOLOGY GmbH Kantstraβe 2, 33790 Halle, Germania

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

Acest prospect a fost revizuit în iunie 2016.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/ Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii

Endoxan este un medicament citotoxic şi, la fel ca în cazul altor compuşi cu potenţial toxic, manipularea Endoxan trebuie să se facă cu precauţie. Prepararea soluţiilor injectabile a medicamentelor citotoxice şi administrarea Endoxan trebuie făcută de către personal calificat de specialitate într-un spaţiu special amenajat care să cunoască medicamentele utilizate şi să le utilizeze în condiţii de siguranţă a mediului şi, în particular, a persoanelor care manipulează medicamentele.

Prepararea soluţiei perfuzabile/injectabile Pentru prepararea soluţiei perfuzabile/injectabile, se adaugă la substanţa uscată (pulberea pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă) cantitatea corespunzătoare de solvent (ser fiziologic):

Endoxan 200 mg 500 mg 1000 mg Solvent 10 ml 25 ml 50 ml

Substanţa se dizolvă rapid dacă flaconul se agită energic după adăugarea solventului. Dacă substanţa nu se dizolvă imediat şi complet, se recomandă să se aştepte câteva minute. Soluţia se administrează pe cale intravenoasă, preferabil în perfuzie. Pentru perfuziile de scurtă durată, soluţia preparată de Endoxan se adaugă în soluţie Ringer, ser fiziologic sau glucoză, până la un volum total de 500 ml. Durata perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore, în funcţie de volum.

Precauţii privind manipularea: Se recomandă utilizarea de mănuşi, ochelari şi îmbrăcăminte de protecţie. În cazul în care soluţia de Endoxan intră în contact cu pielea sau ochii, spălaţi imediat zona afectată cu apă din abundenţă şi săpun. În cazul împrăştierii soluţiei se iau masuri de izolare a zonei afectate, limitând împrăştierea soluţiei prin acoperirea cu material absorbant.

Toate obiectele folosite pentru constituire, administrare sau curăţare, inclusiv mănuşile, materialele absorbante trebuie colectate în saci din polietilenă pentru a fi incinerate la temperatură mare (1100°C, timp de cel puţin 1 secundă).

Incompatibilităţi Soluţiile care conţin alcool benzilic pot reduce stabilitatea ciclofosfamidei.